Prin tine însuţi, drept la ţintă

Suntem cu toţii cetăţeni ai României. Dacă plecăm de la ideea că „reforma” a ajuns un concept demonetizat, trebuie să recunoaştem că ideea de „cetăţean” este una încă nedezbătută. „Cetăţean” nu este doar apelativul pentru vecinul care ţi-a ocupat locul de parcare. Cetăţeanul este acel individ care are toate drepturile pe care i le conferă naşterea sa în România. Nu sunt idealist. Sunt doar corect. Suntem cetăţeni ai acestui stat şi cu toţii avem drepturi. Ni le dă legea şi suntem îndreptăţiţi să ne folosim de ea.

Cele două sintagme din titlul acestei postări sunt idealurile liberale.

Prin tine însuţi înseamnă, de fapt, valoarea muncii fiecăruia dintre noi. Este o formulare politizată a proverbului „meseria e brăţară de aur”. Şi cu toţii muncim, în fiecare zi, pentru a ne pune o pâine pe masă.

Drept la ţintă înseamnă, în esenţă, curaj. Să mergem până la capăt cu ideile noastre, cu speranţa de a ne rezolva problemele. Poetic, cum spun americanii în filme, să ne urmărim visele.

Şi toate pleacă de la ideea de cetăţean, de drepturi ale fiecăruia. Şi de la dorinţa noastră de a fi informaţi. De a întreba. De a ne interesa. De a învăţa în fiecare zi câte ceva. Curiozitatea este o caracteristică a fiecăruia dintre noi şi nu este un lucru rău.

Suntem responsabili de deciziile noastre. Şi trebuie să ne folosim de tot ce ne stă la dispoziţie: începând cu ce aflăm din presă, până la a face minimalul efort de a suna instituţiile statului şi a le pune întrebări.

Vreau să spun următorul lucru: fiecare român este îndreptăţit să pună mâna pe telefon sau să se înfiinţeze la un ghişeu şi să întrebe despre cum să îşi rezolve problemele.

Începând cu biroul de taxe şi impozite, pe care le plătim cu toţii, până la parlamentarul care reprezintă zeci de mii de oameni, orice uşă poate fi deschisă. Orice om poate să dea de perete uşa cabinetului parlamentar, sau a primăriei, sau şefului de la parcări şi să întrebe, cetăţeneşte „de ce sunt lucrurile aşa şi nu altfel”. Iar cei aflaţi în serviciul public sunt obligaţi să îi răspundă la întrebare.

De aici încep bazele democraţiei. De la „eu vreau să ştiu, pentru că sunt cetăţean al acestui stat”. De aici vine principiul liberal „prin tine însuţi”. Poate răspunsurile pe care le primim nu ne convin întotdeauna, poate multe sunt considerate injuste. Dar suntem îndreptăţiţi să punem întrebări. Şi, mai mult, să înţelegem că adevărul poate fi uneori neplăcut.

Eu consider că fiecare român trebuie să aibă un dialog cu instituţiile statului. Pentru că, altfel, cei care se află în serviciul public nu îşi mai găsesc rostul. Pentru că dacă nu sunt întrebaţi, înseamnă că ne-am plătit taxele degeaba.

Sincer, eu personal sunt un mare susţinător al dialogului. M-am uitat pe internet recent şi am văzut că mai toate instituţiile au intrat în era online. Până şi taxele pot fi plătite la ghişeul.ro.

Cred că putem ajunge unde dorim fără a mai merge fizic până acolo: cu un simplu e-mail, putem dialoga cu cei care sunt în serviciul public.

Şi vreau să le recomand celor ce mă citesc acest lucru: scrieţi-le celor care ne reprezintă. Aţi fi uimiţi să vedeţi că au început să răspundă!

Leave a Reply